– Cu-cu! Uite-ma! Nu ma prinzi!
– 
duminică, 2 septembrie 2012
August 2/3, 2008 - Valea Morarului / Creasta Balaurului
Un traseu facut mai de mult, in 2008, dar pentru care avem ilustratii suficiente ca sa merite o postare. Vrem sa urcam pe Valea Morarului si a doua zi sa coborim pe Balaur. Ajungem cam tirziu la Gura Diham (ca de obicei) si ne echipam in graba.
Gata, putem pleca!
Pe scuratura...
... si ajungem la primul popas, casa de vînatoare (punct de aprovizionare cu apa):
Relaxare totala...
– Haideti odata, somnorosilor!
Crestele ne fac cu ochiul...
Inca nu e valea noastra... banuim ca e Valea Bujorilor...
Stefan avea betele de trekking...
...iar noi pioletii (nu mai stiu exact de ce i-am luat in mijlocul verii, dar s-au dovedit folositori a doua zi, pe finalul turei)
Cind intram si noi pe vale, se lasa ceata:
Nu putem vedea pina departe...
E tot ce putem poza pe ceata care se lasa de sus... peste Poiana cu Urzici:
Valea Adînca:
Rîpa Zapezii:
Eiii, ceata a inceput sa se ridice... vedem si noi mai bine crestele!
Stefan, intotdeauna in popas:
Stefan, evident, in popas:
Brusturi inalti:
Intîlnim si mici petice de zapada:
O privire înapoi:
Ne facem ca ne folosim si noi de pioleti...
Mini-crevasa de august:
Mi se pare ca abia luasem pioletul asta si de aici ideea de a le testa vara...
– Cu-cu! (apare Stefan dupa stinca)
– Hai baieti, ca scapam acusica de bolovani!
Firul principal:
Aici se tese un fir secundar...
Ce ne asteapta...
Mai sunt multe caldari??!?
Am luat-o pe la stinga
Peretii din stinga stingii:
Si tot urcam...
Uite si o Rupicapra!
E trist ca n-a prins capra!!!
Ni se deschide un nou amfitreatru...
– He, he! Hai ca te-ajut eu sa prinzi capra!
– Uite-o! Fugi, ia-o prin dreapta!
– Fug, fug...
– Mda, ai scapat-o!
– Ia vezi, e pe valea asta?
– Sau aici?
– Cu-cu! Uite-ma! Nu ma prinzi!
– Gata, mi-ajunge cît am alergat dupa capre!
Ne intilnim in schimb cu niste oite taare prietenoase...
Tot studiem pe unde sa abordam caldarea asta...
Dar cutu e si mai dragalas... (ador cîinii...)
Poza si cu baciul!
Ne-am jucat cu cateii, cu oile, am pozat cu baciul, dar s-a facut tîrziu si trebuie sa pornim la asaltul final!
Ochesc un drum prin dreapta stîncilor:
Privire in urma:
Ne strecuram printre stînci, zapada si ierburi, cautînd locul cel mai potrivit:
Am trecut!
Se vede statia! Mai avem ultimul amfiteatru. Ma hotarasc sa îl abordez prin dreapta (se vad marcajele drumului ce vine de pe Bucsoiu)
Busteniul, departe în vale...
Am iesit pe creasta!
Racheta la apus de soare....
OMU':
Spre Vîrful Ocolit:
Alt moment favorit pentru fotografiere - apusul soarelui!
...cu diverse setari (umbrele negre de jos sunt corturile din jurul cabanei)
Pozînd pozarii (toata lumea voia sa prinda momentul exact al apusului):
Vîrful Ocolit:
Gata! Vine noaptea!
Dupa o noapte în sala de mese (în care am dormit pe banci - rezervate cu greu) iesim cu totii (dati afara, mai exact) sa ne încalzim la primele raze de soare... Adevarul e aerul curat ne învioreaza - dupa mirosul de ciorapi...
Obârsia Vaii Cerbului si Vf Ocolit:
Hai sa vedem cum mai arata statia:
Pietroiului îi lipseste ceva în vîrf...
Buna dimineata!
Lumea misuna la greu pe micul platou.
N-am vazut in viata mea atît de multa lume la cabana Omu. Cabana evident plina, sala de mese pocnea (ne-am calcat unii pe altii), iar afara era un orasel de corturi... Ce-i drept a fost o seara destul de calduroasa. Plecam pe creasta relativ devreme, pîna in 8.
Se vede creasta Bucsoiului Mic (zis Balaur) în stînga.
Privim vaile si crestele:
Vedem cabana Malaesti (în alta vale):
Valea Malaesti:
Mai pozam statia meteo, ca va dispare curînd...
E din ce în ce mai departe:
Ne apropiem de intrarea în creasta:
Asta va fi creasta noastra pe ziua de azi:
Valea Morarului (amfiteatrul de sus, dar nu pe unde am urcat ieri)
Gata, suntem pe creasta Bucsoiului Mic (cu Bucsoiul Mare în spate):
Drumul e foarte placut, iar peisajul pe masura:
Valea Morarului - pare ca e petecul de zapada ocolit ieri
Omul si creasta:
Da, acum vedem clar portiunea pe care am urcat ieri (printre petecele de zapada si apoi tot prin dreapta)
Azi jucam leapsa cu toata familia Rupicapra:
Aici în spate se vede un brîu...
...al oilor... care nici acum nu stim de unde vine si unde se duce... ca în afara de cioban cu "gasca" lui, altcineva nu pare sa treaca (cred ca veneau de la stîna din Valea Cerbului, pentru mic dejun în Valea Morarului)
Continuam cu "dragonul" nostru...
Flori de colt din belsug...
Baietii, mîndri de traseul de ieri:
Prapastii la dreapta:
Ne mîndrim în continuare cu recentele noastre fapte de vitejie (penultimul asalt pe Morar) - se poate observa cum oile au ajuns la iarba proaspata):
Admiram zarile albastre... sau verzi:
Ultima parte din Valea Morarului:
Valea Morarului - punct final pentru oi
In departari, cabana Diham:
Continuam pe creasta:
Coborîm...
Crestele semete ramîn în urma:
Alunecam ...din ce în ce mai vertiginos
...printre nenumarate flori...
...si suntem pe Timbal!
De pe Timbal se vad Acele Morarului foarte ascutite:
(Urmeaza drumul prin padure, mai plictisitor)
– Cu-cu! Uite-ma! Nu ma prinzi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu