August 27/28, 2011 - Transfagarasan - Vanatoarea lui Buteanu

Am mai fost pe Transfagarasan. In ciuda drumului prost si a inghesuielii de la Bîlea Lac, peisajele sunt mirifice. Plus ca de acolo putem face niste plimbari scurte cu Tino (oare cind o sa reusim sa-l punem la trasee de 8 ore?!?). Weekend-ul acesta l-am ademenit cu o urcare pe Vinatoarea lui Buteanu, un vîrf din Top 10 in Romania - si a parut impresionat. Trebuie sa profitam. Ne trezim cu noaptea-n cap si plecam grabiti, ca sa evitam aglomeratia. Vrem sa stam putin pe marginea lacului, dar deja era plin.

 Gasim totusi un loc aproape de finalul ocolului lacului, linga un pod... (l-am gasit la fix, deoarece copilului ii era deja cam rau de la drumul prost si topaitul pe gropi si ne ameninta cu diverse chestii dezgustatoare pe care era sa le faca in masina!)

 Mi se pare ca era o confluenta de riuri si ii explicam ce si cum... (Ma intreb daca-si mai aminteste termenul...)

Ce fericire! Pe citeva portiuni chiar se turna asfalt!

 Incepem sa urcam mai serios...

 Si ajungem la Piscul Negru...

 Si mai sus, incep sa se vada primele copertine:

 Dupa curba vine cabana Capra...

 Uite-o:

 Unde nu am gasit locuri libere...

 Continuam urcusul:

 A fost o perioada calda si e plin de cortisti:

 Ba chiar gasim si un orasel de rulote, pe linga traseul spre Lacul Capra:

 Ca sa nu apara mereu soseaua, iata si un prim-plan cu stinci:

 La Cascada Capra nu mai oprim, am mai oprit alta data si stim cit e de palpitant sa lasi masina pe marginea prapastiilor...

 Dupa fiecare curba se deschid noi vai, una mai frumoasa ca alta...

 Vine si refugiul Salvamont de la Cota 2000:

 Si ultima caldare pina la tunel:

 

 

 Ce imi plac serpentinele...

 

 

 Ultima copertina:

 Vine tunelul:

 Si iata-ne dincolo, in "oraselul" Bilea-Lac:

 Am ajuns destul de devreme, inca e aerisit...

 Tino abia asteapta sa sara pe stincile de linga lac...

 ... sa ne faca semne...

 Il pregatim de ucare pe Valea Vaiuga, ca sa il punem la ceva munca...

 Plecam veseli, vremea e super-faina!

 Minunea de Transfagarasan...

 Cu elan, inainte!

 Balea-Lac:

 Profitam de cerul senin si ne incarcam aparatul cu amintiri...

 Tino a mers bine pina acum, se tine inainte...

 Ii aratam ce putin mai e:

  Pare multumit...

 ...dar cind vede caldarea asta se sperie si se blocheaza.

 Vici o ia inainte:

 Iar eu ramin sa consolez copilul demoralizat:

 Spre Piscu Netedu:

 Inaintam incet-incet. Grohotisul nu ajuta deloc la moral. Am aplicat metoda tintelor mici: ne fixam un obiectiv realist, cam la 10-20 m in fata si apoi incercam sa nu ne oprim pina acolo.

 Privim spre vale, sa fim mindri de cit am urcat:

 Mai avem putin:

 Tati ne astepta in Saua Vaiuga:

 Inca o privire spre Valea Vaiuga, ca face bine la moralul copilului...

 Lacul Capra, vizitat in amanuntime data trecuta (adica ocolit complet, asta a multumit copilul):

 Din nou Valea Vaiuga (in dreqptq se vede Virful Netedu, 2351 m)

 Ne bucuram, ca intotdeauna, sa vedem flori:

 Copil inca obosit...

 Uau, ce fereastra frumoasa... (copilul devine mai vesel)

 Admiram Moldoveanu in plan secundar:

 Pur si simplu splendid...

 Vrem poze cu stinci:

 Tino devine din ce in ce mai vesel (cui nu i-ar place peisajele astea?):

 Prinde chiar prea mult curaj si imi da emotii:

 Poze de grup la Virful Capra:

Cu Buteanu in spate:

Cu Moldoveanu in spate de tot:

Tino si Virful Capra:

Spre est:

Zoom pe Moldoveanu (dr) si Vistea Mare (stg), in acelasi trapez central:

Refugiu Salvamont din Fundu Caprei:

Spre sud, se vede refugiul Cota 2000:

Spre est, Creasta Virtopel:

Spre sud-est... tot Virtopel:

Spre vest, Virful Negoiu (central, trapezul dr) si Virful Lespezi si Caltun (stg)

Coborim in saua dintre virful Capra si Buteanu (spre Buteanu e o portiune mai delicata, si ezitam sa trecem cu Tino pe acolo, drepta pentru care avem poza cu una bucata copil suparat si nesatisfacut doar cu Vf Capra, i-am promis un top 10...):

 Ce sa facem, cedam... si mergem si cu Tino:

 Saua Vaiuga, din nou:

 Urcam pe portiunea mai ingusta care duce spre virf, dar nu reusesc sa o surprind cum trebuie in poza:

 Una bucata copil foarte vesel, de data asta:

 Vedere spre Vf Netedu:

Victorie!!!

 Se vede virful Capra, cu alti cuceritori:

 Iupiiii (nr. 1):

 Iupiiii (nr. 2):

 La coborirea pe poteca ingusta (iar nu reusesc sa prind si prapastiile care erau imediat in stg si mai ales in dr), Vici dirijeaza alti turisti:

 Pe aici sus era Buteanu:

 Micul platou de pe virf cu prapastia din jur:

 Acum o luam pe Saua Caprei:

 Admiram inca o data: Virful Vanatoarea lui Buteanu (stg) si Virful Capra (dr):

 Lacurile au aici niste culori surprinzatoare:

 Coborim spre Bilea Cascada:

 Bilea-Cascada (chiar se vede si cascada):

 Am coborit si mai mult, in vale, unde abia gasisem cu greu o camera.
A doua zi plecam nerabdatori spre noi aventuri... sus, inapoi spre Bilea Lac!
 Aici toata lumea oprea pentru belvedere si poze, si nu am mai avut loc...

  Am oprit la urmatorul punct de belvedere:

 Formatiuni stincoase interesante...

 ... si altele amenintatoare

 

 Aici e Poarta Intilnirii (unde s-au intilnit echipele de muncitori care au lucrat la Transfagarasan, cea care a plecat din jud. Arges cu cea care a plecat din jud. Sibiu):

 Sa vedem mai bine prapastiile:

 Urmatorul popas il facem undeva deasupra cascadei, pe o pajiste larga cu corturi si privim spre Bilea Cascada sau spre fostul loc de popas, dar nu prea zarim monumentul:

 Chiar ca nu mai stiu la ce se uita...

Incercam sa convingem copilul sa urcam/coborim si pe jos bucata asta (Lac-Cascada).

 Pornim iar spre Bilea Lac, incercind sa urmarim cu ochii si poteca turistica.

 ...si aici se vede pe linga sosea...

 E un drum fain, ce mai!

 Or fi prea multe poze, dar peisajele sunt superbe:

 Ne apropiem de Bilea Lac, cu emotii, sa vedem cit e de mare inghesuiala...

 Inca e bine, gasim locsorul nostru favorit...

 E senin, si merita si lacul citeva poze, ca ieri nu am avut timp. Se pot vedea pestisorii...

 Caut o oglindire perfecta:

 Tino e plin de energie astazi:

 Si ne arata pe unde vrea sa mergem, pe linga o turma de oi ce coborau spre lac:

 Oile au ajuns la lac inainte sa ajungem noi la ele:

 Tino vrea sa o ia pe spalatura asta, dar il convingem sa ocoleasca (apa probabil e rece si nu e buna de baie).

 Gaseste un fel de horn pe care putem scurta, si o tuleste rapid in sus:

 (Mai jos sunt poze cu hornul luate mai de departe, a fost destul de bun pentru antrenamente de copii)

 Tino isi admira hornul de sus in jos:

 Am ajuns si la oi...

 Beee!

 Tapul asta pazea oile!

 E atit de devreme incit gasim loc la o terasa...

 Tot stind asa, ne hotarim sa urcam un pic in Saua Doamnei, care se vede in spatele nostru (cladirea din dr este un nou refugiu Salvamont):

 Refugiul:

 De aici se vede "oraselul":

 In fundal se vede o portiune de pe unde am urcat ieri:

Tino sus pe stinca lui...
– Da-te jos, ca nu-i a ta!

 E aceeasi turma de oi, care se tin dupa noi (sau noi dupa ele, mai bine zis...)

 Din ce in ce mai aglomerat...

 – Te dai odata jos?

 – Biiine, uite, cobor...

 Dar fuge repede pe alta stinca!!!

 La coborire, taica-su ii da lectii stiintifice... 

 Parca ar fi antrenament la sala...

 O binemeritata odihna... dupa atitea lectii

 Saua Doamnei:

 Fix in sa:

 O moda noua: apa la burtiera...

 Mai exersam catarat pe stinci:

 Apoi o luam pe creasta sa ocolim din nou lacul:

 Revedem zona hornului:

 Central, hornul lui Tino:

 Zoom cu hornul:

 Inca o poza cu hornul, Tino e tare mindru ca l-a descoperit ... si plecam spre casa.

 Fundu Caprei:

 Pe creste, erau citiva cu parapanta (aici se vede un punct mic alb - celelalte poze au iesit neclare)

 Sa mergem pe aici tura urmatoare? (spre Fereastra Zmeilor)

 ...sau pe aici? (spre Lespezi)

La Piscul Negru, studiem marcajele: