Antrenament pentru Tino: De mult i-am promis ca o sa îl ducem la Vf Omu. Asa ca desi parea cam lenes, dupa aproape 3 luni de vacanta, l-am pus sa aleaga: Transalpina, hotel în Brasov sau Vf Omu... A fost alegerea lui sa facem miscare... si înca ce miscare am facut!
Mama si fiul într-o aventura grozava! (Precizare: am fost numai noi doi, de aceea nu exista poze cu Vici)
Era evident ca nu ar fi urcat prea repede pe niciun traseu, deci am luat pentru început telecabina Busteni-Babele. Era o zi de joi, ora 12, si tot am stat la coada pret de 2 telecabine.
Incepe sa îi placa aventura...
Ii place - normal - ca urcam rapid.
Vedem orasul cum se micsoreaza în urma noastra...
Tocmai trecem de Vîlcelul Spumos.
Masuram prapastiile.
Apar stîncile.
...alte stînci...
Colti de Caraiman din ce în ce mai semeti!
O vale interesanta...
Mai avem putin...
Cabana Caraiman nu arata prea bine...
Ajungem la Babele, facem un scurt popas pentru masa (2 sandvisuri pentru baieti în crestere) si pornim voiosi spre Omu.
Facem o pauza pentru fructe, timp în care eu trag cu ochiul spre partea vestica a Bucegilor...
Cu noi energii ne continuam drumul.
Cînd sa plec si eu, vad ca luceste ceva vizavi. Bag un zoom - si ce sa vezi - refugiul din Saua Batrîna pe care l-am vizitat acum aproximativ 3 saptamîni... (Ii rezum lui Tino traseul)
Vedem în zare cabana si vîrful Omu. copilul pare un pic dezamagit, credea ca e mai aproape... Of! Cam nerabdatori, copiii astia! Trebuie sa muncesti putin sa ajungi în vîrf!
Zburda totusi pe lespezi...
Aici gasim o stînca interesanta.
Releul Costila
Lasam releul la dreapta si cind ne indreptam privirile spre Valea Cerbului ii arat si lui Tino iesirile din vai: Valea Caldarilor, la stinga tancului ce se vede aproape, si dupa costisa, Valea Priponului, pe unde am urcat cu taica-su acum vreo 10 zile.
Pornim pe Cerdac. Ii arat si aici scurtaturile nevazute pe unde am fost atunci, pe sub traseu.
I se pare distractiv.
Ii plac stîncile vazute de aproape.
...dar si prapastiile, si nu-mi place deloc ca s-a apropiat atît de margine.
– Of, ce mult mai e!
– Ce draguti sunt coltii astia! Au! Asta m-a intepat!
– Hai sa am sprijin un pic de zidul asta....
Punctul în care am iesit în poteca tura trecuta:
Cind sa admiram Valea Cerbului, a venit brusc ceata... Nu mai vedeam peste 5 m, copilul dispera ca nu vom mai ajunge niciodata, eu ii tot repetam ca dupa urmatorul bolovan/colt/dimb va apare cabana... Am ajuns la cabana si am reusit sa fac si 2 poze prin ceata...
Tino victorios la 2057 m.
Din pacate nu am putut admira privelistea. Ne-am delectat cu vestita ciorba de legume si cu ciocolata calda. Ceata tot nu se ridica. Doar spre Pestera si spre Babele mai scapa ochilor ceva. Desi era trecut de 5 jumate, parea plictisitor sa raminem in ceata, asa ca am zis ca zburam spre Pestera. Tino a promis un "high-score" - adica, fiind coborire, va zbura la vale si vom face sub 2 ore. Pornim. Intr-adevar, spre Pestera nu mai era ceata deasa, dar în schimb, a început o ploicica mocaneasca...
Admir Mercetul Turcesc:
Tino totusi merge cam încet.
Facem un scurt popas, ne punem si glugile, si manusile si ne tragem bine fermoarele.
Un bolovan interesant:
– Cam bolovanos drumul asta...
Tino nu se grabeste, asa ca fac iar poze cu Mecetul, favoritul meu....
Vreau sa îl grabesc, dar nu merge.
Sunt niste combinatii de culori fascinante la stînci.
Abia astept sa ajungem la margine, sa vad valea.
Arunc o privire... e departe, si copilul e deja sîcîit de ploaie.
Am prins in poza hotelul la stinga si Padina la dreapta, ceva mai departe, trecind prin padure. Vrem sa dormim la Padina, dar sa ne vedem întîi în vale...
Dar ne-a prins noaptea, Tino era destul de obosit, ploicica era persistenta, noaptea a venit foarte devreme si cum era plin de nori, n-a aparut nici luna, asa ca am mers un pic la lumina lanternei. Dar vedeam in fata luminile de la mini-oraselul Pestera ce ne dadeau speranta...
Fiind deja noapte, nu ne-am mai incumetat pina la Padina si am fost fericiti sa ne cazam la Hotel Pestera. Cam scump, dar am avut apa calda si ne-am bucurat de un dus relaxant.
Poza din camera, dimineata (Vf. Omu tot in ceata):
Ne uitam pe unde am venit ieri, si - mai ales - pe unde am orbecait ultimii metri:
Camera:
In hol:
Dupa un mic dejun copios, suntem gata de o noua plimbare:
Pentru inceput, mergem sa vizitam Pestera Ialomitei (Tino nu a mai fost). Pe drum, trecem pe linga manastire.
Catelusul ne-a condus o parte de drum.
Intrarea in Pestera - Schitul
Stincile sunt impresionante. Poate zarim si vreun piton pe sub tavan...
Ne pregatim sa intram.
Pe la inceput, in grota Mihnea-Voda:
Camara:
Pasajul:
Urcam:
Grota Ursilor:
Galeria apelor:
Altarul - punct final pentru turisti:
La Pod:
La Lacuri:
La iesire, incercam sa privim spre Omu:
Ialomita, in amonte de podet:
Ialomita, in aval de podet:
Revenim repede in zona telecabinei. E deja ora 1. Voiam sa urcam pe jos pina la Babele si de acolo sa luam telecabina, dar ma gindesc ca iar va merge incet si pierdem ultima telecabina de la Babele spre Busteni. Inversam planurile: luam acum telecabina, la urcare, si vom coborî pe jos.
Urmarim drumul de urcare:
O parte din drumul pe care am venit ieri - Omu e tot in ceata, desi aici e soare puternic:
Din nou revenim la poteca spre Babele:
Chiar sub telecabina:
Valea Ialomitei:
Se vede muntele Doamnele in partea stinga:
Pornim rapid pe Jepii Mici la vale. Cascada e secata, cam ca toate vaile in vara asta.
Merge bine pe pasajele dificile, dar la drum drept se tot opreste:
Avem ceva de mers, dar e vreme buna si timp destul.
Marele alpinist:
La final de tura, aproape de telecabina, frint de oboseala:
Vedem în zare cabana si vîrful Omu. copilul pare un pic dezamagit, credea ca e mai aproape... Of! Cam nerabdatori, copiii astia! Trebuie sa muncesti putin sa ajungi în vîrf! 
Tino nu se grabeste, asa ca fac iar poze cu Mecetul, favoritul meu....
Ne 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu